UTOPII, DISTOPII...
2020 încotro ?
Utopii și distopii fictive

Utopia reprezintă o societate organizată în mod ideal, plină de bunătate, înțelegere și armonie, fără inegalitate, sărăcie, mizerie și boli. Primul care a imaginat o utopie încă din antichitate a fost fllozoful elen Platon care în Dialoguri / Republica a descris caracteristicile unei lumi perfecte. În al doilea mileniu de civilizație omenirea a avut numeroși filozofi și scriitori care au aprofundat problema și au realizat opere teoretice remarcabile, de răscruce pentru vremea lor. Primul a fost Thomas Morus în Utopia, apoi Tomasso Campanella în Cetatea Soarelui, Francis Bacon în Noul Atlantis, Jonathan Swift în Călătoriile lui Gulliver, H.G.Wells în O Utopie Modernă, Aldous Huxley în Mîndra Lume Nouă, Stanislaw Lem în Norul lui Magellan, și am citat doar pe cei mai importanți.
   La polul opus și în antiteză cu Utopia este Distopia, o societate oprimantă, distructivă, dominată de restricții, ce anihilează individul ca unicat, egalizîndu-l prin autoritarism, totalitarism și tiranie. Și aici operele literare sunt numeroase și cităm doar pe cele mai celebre, (multe ecranizate): Jack London în Călcîiul de Fier, George Orwell în 1984, Franz Kafka în Procesul, Karel Capek în R.U.R., Ernst Junger în Heliopolis, Pierre Boulle în Planeta Maimuțelor, Ray Bradbury în Fahrenheit 451, Isaac Asimov în Caverne de Oțel, Aldous Huxley în Mîndra Lume Nouă care simultan este și o distopie.

Utopii și distopii aplicate

Omenirea nu a fost mulțumită în timp cu marile descrieri literare și filozofice care au creat la vremea lor mari dezbateri și luări de poziții. Și a facut pasul 2, punînd în practică efectivă unele utopii. Spre exemplu în antichitate statul grec Sparta a aplicat utopia organizării extrem de exacte în clase sociale și a perfecțiunii fizice, toți născuții bolnavi sau cu dizabilități fiind aruncați într-o prăpastie, (o avanpremieră la eugenie) astfel că statul spartan era simultan și o distopie.
   În mileniul doi state din Europa și Asia au pus oficial în practica politică și socială alte distopii de durată. Comunismul, cu variantele sale de marxism, leninism sau maoism, rasismul cu variantele sale de fascism, nazism sau fanatism militar nipon au debutat inițial și pe un termen foarte scurt ca utopii sociale născute din crize diverse, inclusiv economice. Foarte rapid aceste planuri utopice s-au malignizat, pe fondul unor manipulări masive și în lipsa unor opoziții eficiente, devenind peste noapte distopii planetare.
   Al doilea război mondial a fost din acest punct de vedere reacția unei omeniri normale la proliferarea unor distopii care impuneau cu arma în mînă alte sisteme de valori, bazate pe supunere necondiționată și exterminare, lumea civilizată reușind cu mari sacrificii să le anihileze. Mult așteptata prăbușire și descompunere a comunismului (menținut prin KGB, Stasi, Securitate, etc.) a fost deasemnea dovada eșecului unei distopii care în 70 de ani nu a reușit nici să facă pe toți oamenii egali, nici să producă „omul nou”.
   Singurele utopii de tip social economic care mai supraviețuiesc în mileniul trei sunt kibbutz-urile din Palestina, înfințate începînd cu 1900, cu peste 40 de ani înainte de formarea statului evreu contemporan. Ele sunt gospodării sau ferme colective (inițial agricole) în care totul aparține tuturor și nimeni nu deține personal nimic (de la terenuri și utilaje, la locuințe și venituri). În privința distopiilor de tip ideologic contemporane, statul islamic este un exemplu de enclavă extremistă și totalitară ce nu va dispare ușor.

2020 încotro ?

După accidentul nuclear de la Cernobîl, s-a spus că lumea nu va mai fi la fel. În scurt timp lumea, oamenii au revenit la comportamentele inițiale. După distrugerile din 11 Septembrie, s-a spus că lumea nu va mai fi la fel. În scurt timp lumea, oamenii au revenit la comportamentele inițiale. După dezastrul de la Colectiv, s-a spus că lumea nu va mai fi la fel. În scurt timp lumea, oamenii au revenit la comportamentele inițiale.
   Memoria individuală are calitatea (sau simultan defectul) de uita, de a șterge, de a se autoproteja, ascunzînd în subconștient evenimente traumatice personale. Cît despre memoria colectivă, la Cernobîl se fac excursii, pe locul Turnurilor Gemene este un monument, la Colectiv se aprind lumînări…Doar Holocaustul milioanelor de evrei mai este comemorat prin organizări instituționalizate.

Ce va fi după pandemia COVID 19 din 2020 ? Ea nu are nici un termen de comparație cu nici un dezastru din trecutul nostru relativ recent, deoarece nu are defel caracterul regional sau local avut de precedentele…O vom uita ? Cîți oameni dragi, apropiați, cunoscuți, de valoare, celebri vor pieri ? Îi vom uita ? Prin ce crize economice, financiare, lipsuri vom trece ? Le vom uita ?    Caracterul global al pandemiei COVID 19 a determinat unele guverne (nu multe) să ia măsuri obligatorii de tip Distopie… Din fericire le putem suporta (unii cu greu, cu nervi…) deoarece știm cu toții că au un caracter temporar, chiar dacă nimeni nu deține algoritmul exact al duratei. Și este firesc să fie așa deoarece orice predictibilitate ține de educația și corectitudinea cetățenilor fiecărei țări, de modul de viață, de măsurile preventive anterioare luate sau nu de autorități, de respectul indivizilor față de lege, etc.
   Au fost luate măsuri inimaginabile alaltăieri, cum ar fi interzicerea oricăror adunări publice, sistarea majorității curselor aeriene importante, închiderea frontierelor, carantina obligatorie instituționalizată, cenzurarea libertății de exprimare, urmărirea oficială a mișcării persoanelor prin intermediul telefoanelor inteligente personale… (Ultima - doar o parte vizibilă a aisbergului numit Inteligența Artificială…) Pe cînd implantarea obligatorie de cip-uri individuale de monitorizare și control permanent - și nu doar a deplasărilor ?

Profesorul Dr. Yuval Noah Harari, istoric și scriitor celebru, a declarat într-un interviu recent că eradicarea pandemiei COVID 19 constituie o competiție directă între necesitățile sistemelor de sănătate și libertățile constituționale fundamentale.
   Și că în mod sigur în această competiție va învinge sănătatea…Ceea ce așteptăm, cu sufletul la gură, cu toții.
   Există însă, după pandemie, pericolul să fim deja cu toții în Distopie ?

Dr. Voicu A. David       

Inchide [x]

1965 – 2015, DE 50 DE ANI ÎN MUZICĂ… O ISTORIE PERSONALĂ

S-au împlinit 50 de ani (5 decenii, jumătate de secol... o viață aproape... paralelă) de când îmi place muzica, ascult muzică, trăiesc muzică, înregistrez muzică, caut muzică, schimb muzică, cumpăr muzică, prezint muzică, văd concerte, fac cadou muzică, și nu în cele din urmă... fac terapie prin muzică, (atât direct, pentru mine însumi cât și indirect, pentru cei care înțeleg, acceptă și se bucură de acest aport sublim și subliminal al culturii...), toate acestea într-un mod liber, liberal și complet dezinteresat, așa cum ar trebui să fie pentru toți cetățenii lumii toate artele în diversele lor manifestări...

Desigur o primă întrebare poate fi pusă de oricine: cine au fost persoanele, colegii, prietenii, cetățenii informați și de calitate, datorită cărora am avut șansa de accesa indirect sau / și direct muzica... La nivel INDIRECT au fost în mod indiscutabil în trecut celebrii prezentatori de muzică de la Radio “Europa Liberă”, Cornel Chiriac, urmat de Radu Theodoru, cât și (simultan cu aceștia) prezentatorul Milovan Ilic cu emisiunea sa de radio iugoslavă intitulată “Mini Maks”... urmați imediat (într-o ordine aproximativă a valorii) de autohtonii Florian Lungu (jazz-blues), Florian Pittiș (pop-rock), Petru Umanschi (Timișoara) și Florin Silviu Ursulescu (București), pentru muzica ușoară românească.

La nivel DIRECT au fost prietenii, unii din aceeași generație, cu care am avut începând cu anul 1965 contacte și schimburi enorme de muzică în cele două orașe din vestul României în care am trăit și m-am format.

Aici pot fi delimitate 2 perioade distincte, prima în timpul formării inițiale a personalității, respectiv școala generală, liceul și facultatea din Timișoara, când au avut roluri importante Gheorghe Nan (Geo), Silviu Genescu, Melinda Balinţ, Arthur Bențe, Vladi Knejevici, Lungu Ioan (Jim), Mimo Obradov, Marius Giura, Ioan Băcălete...

A doua perioadă și cea mai prolifică a fost cea din Arad, din timpul debutului în activitatea profesională, (însoțit de o mare libertate culturală, neobișnuită vremurilor...): respectiv stagiatura, repartiția definitivă, detașările, stabilirea definitivă și privatizarea din 1991, când am avut resurse multiple de la Octavian Cepeha, Loli Miltaller și Mircea Corodan.

... Octavian Cepeha, cunoscut de prietenii săi adevărați (și din ce în ce mai rari, aproape pe cale de dispariție... ca elefanții...) drept Tavi, indiscutabil ar merita și ar necesita o descriere aparte, extinsă, a întregii sale vieți dedicată cunoașterii, asimilării și promovării între semeni a artei universale, (inclusiv muzica...), lucrare ce din păcate încă nu a fost scrisă...

O a doua întrebare corectă urmează, care au fost mijloacele tehnice, suporturile audio folosite pentru primele audiții, pentru informare generală, filtrări și apoi discuții, reascultări, aprofundări ulterioare... După cum veți putea concluziona în final, acestea nu au fost în ultimele decenii ale ultimului mileniu nici extrem de tehnicizate și greu de procurat, nici exorbitant de costisitoare și prohibitive pentru nivelul de trai mediu al familiilor din acea epocă... Și la dotarea tehnică personală se pot defini tot 2 perioade succesive: Timișoara și Arad.

În perioada şcolii generale, a Liceului nr. 2 din Timișoara (ciclul I, clasele I – IV, în anii 1965 - 1969) primele informații și ascultarea hiturilor (sau cum se numeau ele autohton – germanizat... a șlagărelor...) le făceam individual pe radio-ul “Electronica” cu lămpi al familiei, (în carcasă din lemn de nuc masiv, cu difuzorul protejat cu pânză împletită cu paie de orez și având 3 benzi de unde ultrascurte!)în special când părinții erau la serviciu dimineața și când uneori chiuleam, în acest scop, de la unele ore școlare absolut insipide... Cel mai adesea audițiile aveau loc colectiv, pe stradă, cu gașca de pe str. Ceahlău, (capătul dinspre Spitalul Militar sau Piața 700), pe radio-ul rusesc portativ cu baterii, în husă de piele neagră și curelușă pentru umăr “Selga”, urmat de româneştile mai masive “Mamaia” și “Albatros”... Erau urmărite mai ales emisiunile românești “Melodii la distanță”, “Melodia preferată”, “Răspundem ascultătorilor” și “Parada Șlagărelor” cât și dorita și celebra emisiune iugoslavă nonstop de muzică, cu puține știri și reclame și foarte mult umor, intitulată “Mini – Maks”...

În perioada următoare, între 1969 și 1973, (ciclul II, clasele V - VIII) pretențiile de diversificare a noutăților muzicale au crescut. Noul radio portativ rusesc VEF 205 era realizat parcă anume pentru recepția posturilor occidentale, având peste 8 benzi de frecvență ultrascurte, unde se puteau căuta, regla fin și recepționa în condiții de foarte bună calitate (și în numeroase locații) emisiunile posturilor anticomuniste Radio Europa Liberă, Vocea Americii și BBC, care pe lângă știri aveau un bogat conținut cultural, reprezentat mai ales de noile valuri de muzică pop, rock, jazz, blues și folk din vest.

În vara lui 1973, odată cu absolvirea clasei a VIII-a la Școala Generală nr.16 și intrarea la Liceul Teoretic C.D. Loga din Timișoara, un mare deziderat a fost aparent realizat, posibilitatea și de a înregistra muzica ascultată, pe noile casette recordere cu preț accesibil nou apărute... Concetățenii noștri emigrați definitiv în Germania reveneau periodic și își ajutau rudele cu vânzări de “rarități”... cumpărate pe valută (DEM) de la cele câteva shopuri din oraș... Familia mea a făcut un efort financiar (deosebit pentru acea vreme) și a cumpărat în toamna lui 1973 primul radiocasetofon japonez mono ACIKO, (ce a costat cam cât un salar mediu de atunci...). În afara faptului că mirosea a electronică, radio-ul (am constatat ulterior...) prindea doar capricios și cu... variații Europa Liberă... care cam la 3 minute se pierdea, iar capul de înregistrare al casetofonului s-a stricat fără motiv după primele 10 casete AGFA înregistrate... spre disperarea mea și imposibilitatea alor mei de a reclama ceva... Dezamăgirea pentru produsele tehnice din shopuri, fără garanții și service clar definite, a fost uriașă...

Așa că abia în 1974 am intrat în rândul lumii... prin cumpărarea din departamentul electronic al Universal Bega a primului pick-up stereo cehoslovac, celebrul Belcanto cu amplificator, cu 2 boxe pe 2 căi RFT, cu doză de cristal și ac de safir, pe care le-am înlocuit imediat cu doză magnetică și ac de diamant... Amplificatorul său robust avea simultan reglaje eficiente de tonuri (joase – înalte), balans (stânga – dreapta) și intrare în norma DIN, pentru alte surse externe de amplificat... Audițiile muzicale au fost optimizate prin amplasarea corespunzătoare stereo a incintelor acustice în noua mea cameră proprie, din noul apartament la bloc cu 4 camere din str. Tipografilor nr. 4, în care ne-am mutat în anul 1974.

Imediat în anul următor 1975 a urmat prima ieșire din patrie, cu autoturismul familiei, un Fiat 124, prin ACR, în Ungaria, când am cumpărat un casetofon maghiar senzațional, MK 402, cu intrări / ieșiri DIN, cu design militar - avangardist, ce m-a servit cu credință cuplat la pick-up-ul Belcanto și la alte amplificări ulterioare timp de peste 20 de ani, până după 1995, fără nici un fel de service ! Inclusiv la realizarea în toamna lui 1975 a celor 2 celebre casete ORWO de 90 de minute conţinând doar blues-uri sau slow-uri, recuzită indispensabilă și de referință la toate zaifeturile din liceu ce au urmat cu gașca și prietenele din acea vreme, casete stereo prin care prezența mea a devenit absolut de neînlocuit...

În perioada din timpul studiilor la Liceul C.D. Loga din Timișoara, din 1973 până în 1977, schimburile urbane de muzică mi-au dat posibilitatea să realizez economiiii și un mare pas (calitativ) înainte, prin achiziționarea unui magnetofon stereo polonez UNITRA, modelul M 2405 Stereo, pe 4 piste, cu 3 viteze și amplificator încorporat, adăugând audițiilor pe de o parte calitate prin viteza de derulare și pe de altă cantitate prin pistele cu dublu sens ale benzilor.

Schimburile, închirierea, cumpărarea și vânzarea LP-urilor (în oraș cât și la piața de vechituri), schimburile și închirierea de benzi de magnetofon înregistrate între cunoscătorii și consumatorii de muzică au continuat și în perioada boemă pre-facultate (1977 – 1979), cât mai ales în timpul studiilor la Institutul de Medicină Timișoara (1979 – 1984). În aceste perioade am realizat cu perseverență și mari eforturi o colecție probabil exclusivă în Timișoara, de discografii complete ale celor mai mari formații de rock progresiv, pe benzi de magnetofon, la viteză maximă înregistrate pe aproape 100 de benzi de magnetofon, fiecare cu 4 albume / bandă, respectiv peste 400 de albume... Colecția nu am considerat corect să o țin doar pentru mine, astfel că în perioada 1981 - 1984 am susținut la Casa Studenților din Timișoara de 2 ori pe lună, duminică de la ora 19,00, ciclul gratuit de audiții stereo “Retrospectivă Rock Progresiv”, în care am prezentat toate discografiile exclusive deținute și la zi ale celor mai mari 10 formații ale genului.

Din punct de vedere audio, calitatea redărilor a evoluat și a crescut o dată cu cele 2 noi boxe bulgărești pe 3 căi (înalte, medii, joase) de 2 x 150 W, cuplate direct la amplificarea magnetofonului, pentru amplasarea cărora am fost obligat să decupez manual cu ferăstrăul, (scandalos și ilicit... pe când părinții erau la serviciu...), 2 spații echivalente în 2 uși nou nouțe ale mobilei multifuncționale MOV (modulate orizontal / vertical) ce am primit-o cadou în camera mea în 1978.

În anul 1984 boema și aproape incredibila perioadă de fertilitate culturală (din timpul studiilor universitare) aparent s-a încheiat, prin reglementările vremii, (impuse de PCR pentru toți tinerii intelectuali) și am fost repartizați, pentru stagiul de 3 ani de stomatologie, împreună cu soția Svetlana, colegă de generație, la Arad. Nu a fost se pare, din fericire, un destin întâmplător și nici nefast, calitatea colegilor, organizării și dotărilor profesionale din Dispensarul Policlinic Județean de Stomatologie “Aurel Vlaicu” din Arad, condus de regretatul dr. Ioan Iacob Drijman, determinându-ne să ne întoarcem ulterior la Arad în mod obsesiv... Ca tineri medici stomatologi, eram cam ca acei naufragiați care regăsesc mereu, în imensitatea descurajantă și ostilă a oceanului, aceeași bucată de pământ stabil, verde, primitor și salvator...

Mutați la Arad într-o garsonieră centrală pe str. Armata Poporului, prima dotare culturală inevitabilă a fost în februarie 1985 un miniturn HiFi Sanyo deosebit, maro-metalizat, format din 4 module detașabile, un amplituner cu egalizator de sunete pe 7 frecvențe, un mini casette recorder având deja sistemul Dolby B, (unități ce puteau fi montate etajat sau alăturat) și 2 boxe independente, pe 2 căi, de 50 W. În primăvara anului următor, 1986, am avut șansa de a cumpăra succesiv și asambla primul turn HiFi integral Akai, format din amplificator Akai de 2 x 120 W, pick-up Akai direct drive cu doză magnetică și ac de diamant, casette recorder deck Akai cu auto reverse și Dolby B / C și 2 boxe Akai de 2 x 200 W pe 3 căi, la care în 1990 s-a adăugat un Compact Disc player Akai de ultimă generație.

Deoarece mergeam regulat în weekend la Timișoara, pentru audițiile respective s-a adăugat în toamna lui 1986 un turn HiFi britanic ISP monobloc cu telecomandă, având pick-up cu braț liniar, amplificator de 2 x 80 W, tuner digital, egalizator pe 2 căi, casette deck cu Dolby, boxe pe 3 căi și suport pentru discuri la etajul inferior, toate montate într-un turn de lemn cu capac superior și ușă frontală din sticlă fumurie cu închideri magnetice. Jalea cea mare a fost în noiembrie 1987 prin repartiția definitivă samavolnică (și nejustificată de media de absolvire a facultății la care se aduna media celor 6 note ale examenelor semestriale din cei 3 ani de stagiu) în urbea Săveni din județul Botoșani. Acolo datorită distanței, lipsei unei locuințe adecvate și preocupărilor intense pentru obținerea transferului înapoi la Arad, orice posibilitate de ascultare a muzicii a fost imposibilă, un fel de “post negru” fiind ținut timp de 1 an...

Reîntorși la Arad în septembrie 1988, normalizarea “băilor” de muzică a revenit, cu numeroase noutăți de pe discuri de vinil și casete ce au devenit din nou accesibile... Imediat după 1990 a urmat o adevărată explozie de muzică nouă și veche pe casete, calitatea înregistrărilor crescând uriaș în anii următori prin apariția Compact Discului digital și a CD-player-ului. În 1995 a urmat o nouă dotare de vârf cu un turn Technics HiFi din componente: pick-up, Cd player, casette-recorder, tuner digital, procesor digital de sunet, amplificator și boxe, urmate în scurt timp de DVD player.

În privința copierii și stocării muzicii au apărut apoi în succesiuni tot mai rapide formatele muzicale comprimate de gen mp3, mp4, flac, unitățile CD-writer și DVD-writer de pe PC, mp3-playerul, stick-ul, hardiskul amovibil, Blu ray Disc-ul... Cu toată această supertehnologie digitală, numeroși melomani și colecționari de muzică se reîntorc în ultimii ani din ce în ce mai mult la acustica discului de vinil, realizat la standarde de mileniu 3, cu tot dezavantajul întoarcerii feței B, care pe noile pick-up tehnicizate poate avea farmecul lui...

Voicu A. David

„DINŢI DE SĂRBĂTORI”... O AMINTIRE

Spre deosebire de precedentul editorial pentru site-ul nostru, acesta va fi foarte laconic...

Deoarece ne exprimăm pe această cale aprecierea că educaţia pacienţilor noştri pentru calitatea tratamentelor a dat încet, încet roade...

Nu mai suntem asaltaţi ca în trecutul nu foarte îndepărtat (10-15 ani) de pacienţi care să solicite de la noi în trei săptămâni schimbarea aspectului facial de la cel de „greblă” la zâmbetul „hollywoodian” ...

Se pare că încet, încet, pacienţii conştienţi că tratamentul protetic de calitate (fie el fix, mobilizabil sau mobil) cere o succesiune de etape obligatorii (tratamentele odontale, endodontice, parodontale, chirurgicale pre-protetice, etc.) şi unele chiar... psihologice...

Aşa că ultimele amprente pentru finalizarea unor lucrări ample le-am luat în ultima săptămână din noiembrie 2015 şi (prin excepţie) în prima din decembrie (2015).

Să fie într-un ceas bun !!

Cu urări de bucurii şi sănătate pentru noul an !

Dr. Svetlana David                                  Dr. Voicu A. David

Medic specialist stomatolog                                  Medic specialist stomatolog

2D, 3D, 4D, nD

Denumirea 2D a cabinetelor noastre a apărut absolut spontan atunci când în 1991, la constituire, eram obligaţi să ne înregistrăm la Camera de Comerţ din Arad, unde se solicita un formular cu numele firmei…Am inventat pe loc 2D, fiind întrebat imediat şi de ce… şi am răspuns: 2 David, 2 Doctori, 2 Dentişti, la care funcţionarul a replicat zâmbind: „ Aha, 2 Dinţi, 2 Dureri...” şi aşa s-a născut…2D…

Astăzi în 2015 sigla / brandul 2D este un pretext pentru un exerciţiu intelectual propus în continuare…

Glosar : ATM, (Articulatie Temporo Mandibulara), 3D (trei dimensiuni), 4D (patru dimensiuni)…

Acum un an prin februarie am văzut filmul „Gravity” ce a obţinut 7 premii Oscar, peliculă în care Sandra Bullock demonstrează ce se întâmplă atunci când cele trei dimensiuni subînţelese 3D, în care există omenirea dintotdeauna sub forţa gravitaţiei, sunt anulate / aneantizate până la ameţeală de imponderabilitate…

Ridicarea omului în poziţie verticală a fost o primă sfidare (ancestrală) a celor 3D clasice, membrele anterioare (devenite superioare) eliberate de funcţia mersului devenind (sub coordonarea unui creier în creştere progresivă) producătoare de tehnologii şi de arte, de culturi şi civilizaţii… Evoluția vieții pe Pămînt, de la speciile înnotătoare, tîrîtoare și patrupede la bipedul uman este simbolic jucată de actriță în ultimele minute ale filmului, la revenirea astronautei pe mama Terra….

Părăsirea Pământului şi activitatea omului în stare de imponderabilitate a fost a doua sfidare (contemporană) a celor 3D clasice, sistemele milenare de referinţă (orizontala, verticala, adincimea) devenind lipsite de semnificaţii atunci când în lipsa gravitaţiei orice sistem de poziționare devine la fel de important pentru menținerea vieții...

M-am întrebat provocat de filmul tulburător Gravity care este comportamentul în 3D al aparatului dento-maxilar la om în funcţii sau / şi în repaus. Puţine persoane au capacitatea de a imagina şi de a înţelege într-un prim pas cognitiv conformaţia anatomică tridimensională în 3D a mandibulei iar apoi în a doua etapă funcţionarea sa integrată (articulaţii, oase, muşchi, nervi, receptori de poziție și de mișcare, reflexe primare și dobîndite, linii de forţă vechi și noi, engrame cerebrale modificate, adaptabilitate în timp, etc.)

Omul are multe articulaţii pereche (umărul, cotul, mâna, şoldul, genunchiul, glezna, cele 20 de degete…) pentru ele existînd în mod corespunzător oase pereche, ce dispun de libertăţi de mişcare bine definite în anumite planuri. În contrast cu aceste perechi funcționale, deşi există 2 articulaţii temporo-mandibulare pereche (stânga-dreapta), există un ( 1 ) singur os care le uneşte, mandibula, având o formă spaţială în 3D de potcoavă , semnificativ şi impresionant modificată în toate cele 3 dimensiuni ale spaţiului. Dacă mîna dreaptă de exemplu poate executa mişcări independente față de cea stîngă (în sensuri şi de amploare diferite), la mandibulă cele 2 articulaţii ATM (stânga-dreapta) sunt intercondiţionate reciproc... Nu întâmplător robotica şi bionica au realizat modelele matematice, grafice, experimentale şi în final protezele ortopedice complexe pentru articulaţiile pereche, blocându-se însă complet în analiza, simularea şi reproducerea mişcărilor celor 2 ATM unite în cele 3D de osul unic numit mandibulă….

Dimensiunile 3D nu sunt definite în mod standard într-un sistem de referință absolut, ele fiind interşanjabile în funcţie de raportul corpului cu planul terestru, cunoscut în genere ca un sistem de referinţă de tip relativ…În poziţia verticală, (perpendiculara pe sol a corpului uman în picioare), articulaţiile temporo-mandibulare (ATM) se pot defini şi funcţionează în cele 3 dimensiuni: verticală (sus-jos), orizontală (stânga-dreapta) şi adîncime (înainte-înapoi). Este interesant de imaginat ce se întâmplă cu ATM în poziţia culcat pe spate, când cele trei coordonate 3D clasice descrise mai sus se schimbă între ele, (verticala devenind de exemplu adîncime) sau în infinit de multele poziţii intermediare din timpul activităţilor curente.

Un simplu exemplu ar putea fi în timpul funcţionării mandibulei în timpul mişcărilor de mestecat şi / sau de înghiţit, când complexul neuromuscular execută în ATM mişcări extrem de personalizate, în funcţie de tipul individual de masticaţie, care poate fi standardizat sau clasificat în mare ca frecător, tocător sau / şi mixt… Alte exemple sunt funcţionările diferite, greu de imaginat şi de reprodus ale mandibulei şi ATM în diversele activități: în mers, în fugă, pe role, pe bicicletă, pe skate-board, pe schiuri, în sky-jet, în fața șefilor, la un control al instițutiilor abilitate, în faţa monitorului PC, etc.

În timp ce toate celelalte articulaţii ale corpului au perioade mai lungi sau mai scurte de repaus, ATM aproape că nu are perioade de repaus. Funcţiile complexe (de bază) ale aparatului dento-maxilar au fost definite iniţial ca fiind: masticaţia, deglutiţia, respirația, vorbirea, între timp existând numeroase cercetări ce au demonstrat multe alte funcţii: fizionomia, socializarea, autoîntreţinerea, imunitatea, descărcarea de stres, etc. Putem de aceea afirma fără a greşi că articulaţia temporo-mandibulară este probabil cea mai solicitată articulaţie a corpului, pe care nimeni nu o menajează … Nici pacienţii (insuficient informaţi), nici unii medici stomatologi (în restaurările complexe de arcade, în care uneori una sau mai multe dimensiuni din cele 3D newtoniene nu sunt realizate funcţional, sau sunt finalizate sub- sau supra-dimensionat...)

Şi acum câteva consideraţii 4D . În anul 1916, în urmă cu aproape 100 de ani Albert Einstein a introdus factorul timp în teoria relativităţii generale, sub formă de parametru viteză (c) în formula E = mc2… Peste 70 de ani, în celebrul său bestseller „Scurtă istorie a timpului” astrofizicianul britanic Stephen Hawking a definit și explicat pentru publicul larg nespecializat timpul ca fiind a 4-a dimensiune a existentului cunoscut, la nivel atit macrocosmic cit si microcosmic, inclusiv uman… Ne vom referi în cele ce urmează la timp ca a 4-a dimensiune a omului, conştient sau nu de evoluţia / involuţia sa în timpul biologic uman predefinit... De aceea stomatologia trebuie obligatoriu analizată și în 4D, din punct de vedere al procesului de îmbătrânire ireversibilă a ATM împreună cu întregul corp, influențind nefavorabil restaurările ample realizate la un moment dat de medicul stomatolog şi echipa sa.

În timp atât uzura fiziologică a dinţilor, prin reducerea şi dispariţia reliefului ocluzal prin abrazii cât şi uzura patologică prin hiperfuncţii şi para funcţii de genul bruxismului afectează dimensiunea verticală a etajului inferior al feţei, cu repercursiuni directe şi indirecte, cunoscute şi necunoscute, simptomatice sau ascunse ale celor 2 ATM, finalizate odată cu încheierea procesului de creştere osoasă, în jurul vârstei de 18 ani (în 4D). Nu doar distrugerile fiziologice progresive în timp ale unităţilor dentare sunt generatoare de patologie diversă acută şi /sau cronică, cât mai ales pierderea patologică a dinților prin afecţiunile stomatologice netratate și complicate (cariile dentare şi parodontopatiiile), agravate de neglijenţa personală cumulată în timp în îngrijirea sănătăţii orale.

Nu este un secret pentru nimeni faptul că populaţia ţărilor civilizate este de câteva decenii într-un ireversibil proces de îmbătrânire, evoluţie de care nici România nu este scutită . Nu întâmplător de aceea politicile UE referitoare la durata vârstei active sunt orientate spre prelungirea vârstelor de pensionare, datorită unei carenţe acute şi progresive de forţă de muncă tânără, educată, stabilă, autohtonă şi calificată…

Presupunem că a devenit din ce în ce mai evident pentru autorităţile competente şi pentru corpul profesional faptul că tot mai puţini copii şi adolescenţi se adresează pentru tratament cabinetelor stomatologice, în timp ce adulţii şi mai ales vârstnicii au cerinţe de la an la an tot mai mari, devenind majoritari din punct de vedere statistic, aşa cum este şi piramida demografică îmbătrânită… Abia pornind de la înţelegerea acestei evoluţii inevitabile s-ar putea concretiza politici de sănătate și strategii colective şi individuale de prevenţie şi de tratament la nivel 4D…şi în stomatologie.

În afară de creşterea incidenței patologiei, tratamentele medicale şi stomatologice la persoanele în vârstă au devenit din ce în ce mai complexe, tocmai datorită acţiunii dimensiunii timp ce aparţine de 4D. Mai ales în Romania, lipsa de profilaxie stomatologică de jumătate de secol de socialism, urmată de carența educaţiei permanente pentru igienă orală zilnică, deficitul cronic de finanțare al asistenţei stomatologice în sistemul public de sănătate şi nu în cele din urmă limitarea posibilităţilor financiare ale persoanelor în vârstă pentru a suporta tratamente private tehnicizate și costisitoare sunt jaloanele definitorii ale stării precare de sănătate dentară a populaţiei României.

Nu în cele din urmă la toate acestea se adaugă posibilele complexe ale noilor generaţii de tineri medici dentişti

“produşi pe bandă rulantă” în România de sistemul de învăţământ superior liberalizat şi autonom, de peste 1.000 absolvenţi / an….Aceştia dețin probabil enorme cunoştinţe teoretice de ultimă oră, în contrast cu lipsa de experienţă practică, dihotomie frustrantă pentru orice absolvent în abordarea eficientă a complexelor cazuri de restaurări dento - maxilare ale pacienţilor în vârstă...

Şi aici apare un prim paradox temporal 4D ce pare deocamdată fără rezolvare: numeroasele generaţii de tineri medici stomatologi, visând mulţi la implante glorioase şi faţete ceramice scumpe, puşi faţă în faţă cu cohortele de persoane în vârstă ce îşi permit doar restaurări simple, suportabile financiar, cu care să poată mânca şi vorbi…

Un al doilea paradox temporal 4D cu aspecte etice şi morale deosebite există de asemenea, implicit….În timp ce tinerii dispun (conștient sau nu….) de tot timpul din lume pentru orice, un timp putem spune “dilatat” sau “expandat”... vîrstnicii dispun de un timp, atât subiectiv cât şi (trebuie să recunoaştem.), obiectiv, tot mai puţin şi tot mai „contractat”…

Un al treilea paradox 4D este legat de starea generală de sănătate: tinerii medici au tendința să considere toți pacienţii sănătoşi sau cvasi-sănătoşi, cu o preocupare primordială estetica facială, pe când pacienţii în vârstă suferă de numeroase afecţiuni cronice generale, unele grave, de care aceștia sunt conştienţi (inclusiv că le pot scurta / întrerupe viaţa), înţelegere care face ca tratamentele stomatologice să nu fie considerate neapărat o prioritate majoră…

Despre nD , (respectiv mai mulți parametri decît cei 4D descriși anterior), s-ar putea ca aceasta să fie cea mai complexă abordare, ce ține de variabilitatea omenescului, prin infinitatea combinaţiilor posibile între caracteristicile celor trei factori umani care participă la tratamentul stomatologic: medicul stomatolog, pacientul şi tehnicianul dentar.

În cazul medicului stomatolog sunt la fel de importante următoarele nD: cunoştinţele teoretice, manualitatea / îndemânarea, experienţa profesională, cunoaşterea istoricului medical atît al pacientului cît și al dintelui tratat, accesul la datele medicale ale pacienţilor, dispozitivele medicale minimale necesare, calitatea investigațiilor radiologice, puterea de decizie diagnostică, capacitatea de evaluare a diverselor soluţii în 3D, etapizarea fazelor de tratament, comunicarea cu pacientul, convingerea pacientului despre cea mai bună soluţie, estimarea / previziunea evoluţiei tratamentului în 4D, insistenţa pe controlul anual preventiv, înţelegerea capacităţii de suportare a costurilor de pacient, buna colaborare cu alți colegi supra-specializați, calitatea activității asistentelor medicale, fiabilitatea lucrărilor protetice realizate de tehnicianul dentar, calitatea materialelor dentare si instrumentarului de la furnizori, etc.

Pentru pacient sunt importante alte elemente nD: înţelegerea minimală teoretică a afecţiunilor de care suferă, acceptarea diagnosticelor şi planurilor de tratament propuse în 3D, renunţarea la idei preconcepute, fie personale, fie preluate de la terți sau din așa zisul „folclor” medical, filtrarea informațiilor găsite pe internet sau din media, înţelegerea evoluţiei afecţiunilor cu sau fără tratament în 4D, alocarea de timp pentru şedinţele de tratament programate, îngrijirea personală a sănătăţii dentare în timpul și după finalizarea tratamentelor, acceptarea aspectelor birocratice impuse de prevederile legale, respectarea altor pacienţi şi a unor cazuri de urgenţă aleatoare, eforturile de a achita la termen costurile tratamentelor, etc.

Tehnicianul dentar este guvernat de asemenea de numeroase elemente nD, multe asemămătoare cu cele ele medicului stomatolog: cunoştinţele meseriei, manualitatea / îndemânarea, experienţa în domeniu, dotarea tehnică minimală a laboratorului, capacitatea de evaluare a diverselor soluţii, etapizarea fazelor de laborator, comunicarea cu medicul stomatolog, înţelegerea situației financiare a pacientului, etc.

O precizare specială este aceea că tehnicianul dentar lucrează în condiții poate mai dificile decît medicul stomatolog, pe un suport nebiologic dur ce poate suporta practic orice, lipsit însă de mișcări, de mușchi, cu o simulare doar aproximativă a mișcărilor ATM în 3D. Fără a mai aminti de pierderile inevitabile de detalii la transferarea diferitelor faze tehnice în drumul lor cu dublu sens (4D) laborator de tehnică dentară – cabinet stomatologic…

Pornind de la necesitatea realizării unui nou editorial al site-ului cabinetelor asociate Stoma 2D, avem satisfația că am putut oferi vizitatorilor acestuia o succintă radiografie 3D, 4D și nD a profesiei noastre.

Dr. Voicu A. David

Medic specialist stomatolog

PACIENŢI DIN TOATE ŢĂRILE, TREZIŢI-VĂ !

Acum câteva luni am primit la cabinet, (cadou de la un pacient, nu ştim în ce scop) cartea „Vindecarea tuturor formelor de cancer” de Hulda Regehr Clark, editura Excalibur, 2008 (650 de pagini). Titlul m-a şocat deoarece nici un fel de medicină (modernă, tradiţională, naturistă, bioenergetică, etc.) nu a reuşit până în prezent să vindece toate (!) formele de cancer. Dacă titlul ar fi fost de genul: „vindecarea unor forme de cancer”, ar fi fost un text plauzibil şi autorul credibil. Nedorind să ţin într-un cabinet în care se practică medicina bazată pe dovezi o carte cu conţinut fantasmagoric, am decis să o arunc la deşeurile de hârtie. Din întâmplare înainte am deschis cartea la pagina 103 în care se scria despre stomatologie şi nu într-o pagină ci în peste 40... În aceste condiţii am luat-o acasă pentru a parcurge capitolul de specialitate. După ce am citit capitolul despre stomatologie şi după ce am intrat pe wikipedia să verific cine este autorul m-am îngrozit şi am decis să scriu acest articol. Titlul său, nu întâmplător, este o parafrază a celebrului slogan „Proletari din toate ţările uniţi-vă !” deoarece într-o primă etapă un apel la comunitatea pacienţilor de a lua act de o potlogărie de scară mondială, (ce a infectat şi România) este în mai mult decât necesar. Să vedem ce model de stomatologie ne propune „super-vindecătoarea” Hulda Regehr Clark.

O STOMATOLOGIE CA ÎN 1800, FĂRĂ NIMIC...

În teoria originii tuturor formelor de cancer dezvoltată în anii ’80 de Hulda Regehr Clark aceasta susţine că factorii declanşatori ai tumorilor sunt, pe deoparte paraziţii intestinali, unele substanţe toxice aferente civilizaţiei secolului XX cât şi unele legume, animale de companie, etc... După ea, în partea superioară a tubului digestiv aproape toate materialele extrem de diverse folosite în restaurările stomatologice ar fi direct responsabile de a fi cancerigene... Să vedem ce ne propune Hulda Regehr Clark în stomatologie în cartea sa în PARTEA A DOUA: ÎNSĂNĂTOŞIREA. 1. Îngrijiţi-vă lucrările dentare (pag.103 -149). Această secţiune are în primele 11 pagini contribuţia chirurgului stomatolog Frank Jerome, DDS, ce constă în principal din întrebări retorice. Hulda Clark (fără nici o pregătire de specialitate !) îi explică propriului ei medic stomatolog despre tratamentele de specialitate şi îl lămureşte că 95 % din materialele stomatologiei moderne nu sunt bune...

Obturaţiile de amalgam de argint sunt toate toxice şi trebuie îndepărtate. Ceea ce nu ştia autoarea este că nu au existat şi nu există cercetări profesioniste care să dovedească ştiinţific vreun caracter nociv al amalgamului. În consecinţă şi în trecut şi în prezent, sistemele de asigurări sociale de sănătate decontează obturaţiile de amalgam de argint în ţări precum Austria, Elveţia, Germania, Franţa, Marea Britanie...

Obturaţiile din materiale fizionomice (generic denumite compozite) sunt şi ele toxice deoarece cităm „precis eliberează şi ele ceva...” şi, în concluzie, trebuie îndepărtate... Referitor la înlocuirea tuturor obturaţiilor definitive atât de „cancerigene”, Hulda Regehr Clark a găsit soluţia: ZOE, un ciment provizoriu mixat din oxid de zinc şi eugenol ce are o rezistenţă mecanică similară cu a gipsului din construcţii şi care în ultimele decenii s-a dovedit ştiinţific a fi toxic pentru pulpa dentară, generând în timp necroze, de aceea fiind scos treptat din arsenalul terapeutic contemporan...

Obturaţiile de canal folosite pentru a înlocui pulpa / nervul infectate nu sunt nici ele bune şi trebuie îndepărtate în mod radical, prin extracţia generalizată a tuturor dinţilor devitalizaţi. Mai mult, tot Hulda Clark îi face pe parcursul a alte 5 pagini un mini curs de radiologie dentară lui Frank Jerome, (şi implicit cititorilor !) în care ea explică ce se vede pe o radiografie panoramică !

Coroanele şi punţile indiferent dacă sunt metalice, metalo-acrilice sau metalo-ceramice sunt şi ele „cancerigene” şi trebuie îndepărtate rapid. Nimic din ce a utilizat stomatologia modernă în ultimii 100 de ani nu este bun din punct de vedere a „naturistei” Hulda Regehr Clark. Referitor la înlocuirea tuturor coroanelor şi punţilor restaurarea se va realiza după „vindecătoare” doar cu proteze parţiale sau totale de acrilat transparent (şi nu roz !!), singura substanţă aprobată de „academiciana” Hulda Regehr Clark. În acest mod ea anulează stomatologia modernă şi o regresează la nivelul anilor 1800 când în SUA orice afecţiune dentară era tratată cu cleştele iar protezele erau purtate şi de la 20 de ani în virtutea unei „mode extracţioniste” mai mult decât criminală...

Într-una din afirmaţiile sale din carte, Hulda Regehr Clark spune „Ce nevoie ai de dinţi în coşciug ?” De fapt orice om are nevoie de un aparat dento-maxilar cât mai integru pentru funcţii fireşti: masticaţie, vorbire, fizionomie, etc. Cel puţin din punct de vedere al stomatologiei autoarea dovedeşte un radicalism de tip lagăr de concentrare (cu mormane de dinţi extraşi), dând dovadă de un subiectivism bazat pe o paraştiinţă proprie inventată după ureche şi care nu are nici o legătură cu progresele reale bazate pe cercetările in vitro şi in vivo ale stomatologiei moderne.

EXTRASE DESPRE HULDA REGEHR CLARK DIN WIKIPEDIA

Imediat ce am terminat coşmarul citirii secţiunii de (anti)-stomatologie a autoarei am intrat pe Wikipedia pentru a afla mai multe despre dânsa şi am rămas mai mult decât şocat. Reproducem cu italic parte din textul despre Hulda Regehr Clark de pe site-ul wikipedia. Pentru întregul articol vizitaţi site-ul https://en.wikipedia.org/wiki/Hulda_Regehr_Clark de pe wikipedia. Sublinierile ne aparţin.

Hulda Regehr Clark s-a născut pe 18 octombrie 1928 in Rosthern, Canada. A fost doctor naturist, autor și practicant de medicină alternativă .

Clark a pretins că toate bolile umane sunt legate de infecții parazitare și de asemenea a pretins că e capabilă să vindece toate bolile, inclusiv cancerul și HIV / SIDA, prin distrugerea acestor paraziți, curentându-i cu dispozitive electrice pe care ea le-a comercializat. Clark a scris mai multe cărţi care descriu metodele ei şi clinici în care a lucrat în Statele Unite. După o serie de probleme de ordin juridic și acțiuni ale Comisiei Federale pentru Comerț a SUA, ea s-a mutat în Tijuana, Mexic, unde a deschis clinica Century Nutrition .

Dispozitivele şi afirmaţiile lui Clark au fost respinse de autorităţile Comisiei Federale Pentru Comerţ a Statelor Unite, de Administraţia Alimentaţiei şi Medicamentelor a SUA şi de personalităţi din domeniul medicinei alternative cum ar fi Dr. Andrew Weil ca fiind nefondate ştiintific, bizare şi potenţial frauduloase.

Hulda Regehr Clark şi-a obţinut diplomele (Bachelor of Arts şi Master of Arts) la Universitatea Saskatchewan, Canada, în anii 1949, respectiv 1950. În ciuda faptului că pretinde că a obţinut şi un Ph.D. în Fiziologie la Universitatea din Minnesota (1958), registrele oficiale consemnează faptul că teza susţinută s-a intitulat „Un studiu al echilibrului ionic al muşchiului langustei; dovezi pentru două compartimente ale celulelor de potasiu”, Clark câştigându-şi certificatul de doctorat în Zoologie (major) şi Botanică (minor). În plus, în referinţele proprii găsim şi faptul că a obţinut o diplomă de licenţă de la Clayton College of Natural Health. Clayton este o instituţie de învăţământ neacreditată, fondată în 1980 în SUA. În 1985, când şcoala se numea Dr. Clayton’s School of Natural Healing, cursurile pentru titlul de „Doctor în Naturopatie” presupuneau 100 de ore de studiu, în schimbul unei taxe de 695 de dolari. În 1998, un reprezentant oficial al Office of Degree Authorization din Oregon, SUA a decis că absolvenţilor Colegiului Clayton nu le vor fi recunoscute diplomele de licenţă în acest stat. De ce ? În timpul investigaţiilor, departamentul a descoperit că o absolventă, Joyce M. Randrup, obţinuse de la acest Colegiu nu mai puţin de 4 diplome în 14 luni! Ca să fim exacţi: titlul de Doctor în Naturopatie în 25 Ianuarie 1988, şi diplomele de B.S., M.S. şi Ph.D. pe data de 28 Martie 1989. Recapitulăm: ND, BS, MS şi Ph.D. în aproximativ 1 an !

TRATAMENT

Conform lui Clark, toate bolile sunt cauzate de organisme străine şi poluanţi care distrug sistemul imunitar. Ea a afirmat că eliminarea paraziţilor, bacteriilor şi viruşilor din corp, folosind remedii din plante sau prin electrocutare, în timp ce îndepărtăm poluanții din dietă şi din mediu, ar vindeca toate bolile.

În cartea sa „Vindecarea Tuturor Tipurilor de Cancer” , Clark a postulat că toate cazurile de cancer sunt cauzate de viermele lat Fasciolopsis Buski. Cu toate acestea, acest vierme nu există în Statele Unite sau Europa, ci mai ales în India, părți din China, Vietnam și în alte țări din Asia de Est, și doar în zonele rurale, unde oamenii mănâncă alimente nefierte din plante de apă, sau în cazul în care porcii trăiesc în apropierea oamenilor. Clark, de asemenea, a spus că HIV este un vierme virus și că viermele este responsabil pentru SIDA! „ L-am găsit în fiecare caz de HIV şi de Alzheimer. Fără acest parazit nu te poţi îmbolnăvi de HIV.” Conform lui Clark, depresia este cauzată de viermii cârlig . Epilepsia și convulsiile sunt cauzate de inflamaţia creierului care atrage calciul și metalele grele, sunt create de parazitul Ascaris, precum și de malvin, un colorant natural care se găsește în căpșuni, pui și ouă. Clark a afirmat că ar putea vindeca de fapt toate bolile, în timp ce tratamentele convenţionale pentru boli, cum ar fi cancerul și HIV / SIDA , de multe ori au ca scop doar ameliorarea simptomelor. Clark a pledat pentru utilizarea metodelor ei ca un substitut pentru îngrijirile medicale standard. „Asta înseamnă că bolnavii pot anula programările pentru operaţii, radioterapie sau chimioterapie ? DA ! După tratarea cancerului cu această rețetă boala nu poate reveni...!! Amintiți-vă că medicii oncologi sunt oameni buni, sensibili şi plini de compasiune. Ei doresc ce e mai bun pentru bolnavii pe care îi au în tratament. Ei nu au nici o modalitate de a ști adevărata cauză a cancerului şi toate metodele de tratament.” În ceea ce privește eficacitatea tratamentului ei, Clark a scris, " Metoda este 100 % eficace în stoparea cancerului, indiferent de tipul de cancer sau în ce fază terminală poate fi. Rezultă că această metodă trebuie să funcţioneze pentru oricine, dacă sunt capabili să urmeze instrucţiunile.”

METODE PRINCIPALE DE TRATAMENT A CANCERELOR

• Dieta de curăţire: Clark zicea că alimentele și suplimentele sunt pline de contaminanți, cum ar fi metale grele, produse secundare din industria de prelucrare, reziduuri și mucegai .

• Homeografia: Potrivit lui Clark, homeografia este " o nouă ştiinţă... care este analogia electronică a homeopatiei.". Semnătura electronică unei substanţe poată fi transferată în sticle şi de a face "sticlă copie" a substanţei originale şi că homeografia se poate face pe termen nelimitat.

• Curăţirea ficatului: Ea a pledat pentru utilizarea "curăţirii ficatului". Ea a spus că elimină calculii biliari şi paraziţii din ficat și din căile biliare. Acest lucru implică post, laxative cu sare Epsom și un amestec de ulei de măsline şi suc de grapefruit .

• ParaziţiiClark afirma că oamenii au paraziţi care cauzează numeroase probleme . Ea a descris metodele pe bază de plante și electronice pentru a le elimina, cum ar fi aparatul ei Zapper.

• Sincrometru: „Biorezonanţa” e un dispozitiv dezvoltat de Clark care pretindea că detecta contaminanţi în substanţe în concentraţii de până la o parte / cvadrilion.

• Zapper: Este un dispozitiv făcut de Clark pentru a pulsa curent electric de tensiune redusă direct prin organism la anumite frecvenţe. Clark spunea că acest aparat ucide viruşii, bacteriile şi paraziţii. La un moment dat, un pacient ce avea montat un pacemaker cardiac a suferit aritmii din cauza interferenţelor Zapper-ului.

INVESTIGAŢIE, ZBOR, AREST ŞI PROBLEME LEGALE

Acţiunea Comisiei Federale pentru Comerț şi Administraţiei Alimentaţiei şi Medicamentelor din SUA

Comisia Federală pentru Comerț a depus o plângere împotriva Fundaţiei „Dr. Clark Research”, din cauza afirmaţiilor cu privire la eficacitatea Sincrometer, Super - Zapper Deluxe și împotriva Fundației "Dr. Clark Noul Programul de 21 de zile pentru cancer avansat.” În noiembrie 2004, procesul s-a încheiat iar judecătorul a ordonat operatorilor fundaţiei să restituie banii cumpărătorilor acestor dispozitive și să se abțină de a face o serie de afirmaţii cu privire la aceste dispozitive.

Directorul Administraţiei Alimentaţiei şi Medicamentelor din SUA a declarat că dispozitivul lui Clark pare a fi fraudulos.

Indiana, SUA

În 1993, în timp ce Clark a trăit și a practicat în Indiana, un fost pacient s-a plâns procurorului general al Indianei. Un anchetator al Departamentului de Sănătate din Indiana şi un avocat general adjunct au vizitat incognito biroul ei, ca parte a unui flagrant. Clark a început prin a-l a testa pe investigator și " i-a spus „că are virusul HIV, dar nu are cancer." Ea i-a spus investigatorului că îl poate vindeca de HIV în 3 minute, dar că boala i se va întoarce dacă el nu se întoarce pentru încă şase şedinţe de tratament . Apoi l-a pus să facă analize de sânge la un laborator. După ce a aflat că cei doi sunt investigatori sub acoperire, Clark a declarat că tot ce le-a spus lor a fost o "greşeală". Două zile mai târziu, ea a părăsit clădirile și a dispărut. Șase ani mai târziu, în septembrie 1999, Clark a fost localizată și arestată în San Diego, California, pe baza unui mandat de fugar din Indiana. Potrivit lui Clark, atunci a fost prima dată când a aflat despre acuzaţii. Avocatul ei a protestat că s-a amânat cu mult arestarea ei, dar un procuror a spus că ea a fugit din Indiana "atunci când a aflat că e investigată de către stat şi că Departamentul local de poliție are resurse limitate pentru a se dedica găsirii ei”. Ea a fost adusă înapoi în Indiana pentru a fi judecată şi a fost acuzată de practicarea medicinei fără licență. Acuzaţia a fost ulterior respinsă pentru că nu i s-a putut oferi un proces rapid. Verdictul judecătorului nu s-a adresat fondului acuzațiilor, ci numai faptului că întârzierea a compromis capacitatea lui Clark de a pregăti o apărare și de a avea dreptul la un proces rapid.

Mexic

În februarie 2001, autoritățile mexicane au inspectat clinica „Nutriţia Secolului” a lui Clark şi au ordonat închiderea ei deoarece clinica nu a fost înregistrată niciodată şi a funcţionat fără licenţă. În iunie 2001, autoritățile mexicane au anunțat că clinica are permis să se redeschidă, dar i-a fost interzis să mai ofere tratamente "alternative" . Clinica a fost amendată cu 160.000 de pesos (aproximativ 18.000 dolari) şi lui Clark i s-a interzis să lucreze în Mexic, chiar şi în calitate de consultant; cu toate acestea, Ziarul „Uniunea San Diego” a raportat în 2003 că existau dovezi că Clark a continuat să lucreze la clinică.

EVALUAREA AFIRMAŢIILOR ŞI A CRITICILOR

Hulda Clark a fost criticată pentru că afirmaţiile sale sunt lipsite de validitate științifică și constau din dovezi anecdotice.Joseph Pizzorno, un proeminent medic naturopat, a evaluat afirmaţiile lui Clark şi a constatat că lucrările ei au amestecat pacienţii cu cancer diagnosticat convenţional cu cei ale căror diagnostic de cancer s-a bazat exclusiv pe utilizarea de „Sincrometru". Pacienții cu cancere diagnosticate medical nu au răspuns la tratamentul lui Clark, în timp ce acei diagnosticaţi de ea folosind "Sincrometrul" au fost "vindecaţi". Pizzorno ajuns la concluzia că tratamentele lui Clark s-au dovedit ineficiente și că tratamentele bazate pe recomandările lui Clark reprezintă un pericol mare pentru sănătatea publică.

Grupul de Studiu Elveţian pentru Metodele Alternative şi Complementare în Cancer a emis un avertisment puternic bolnavilor de cancer cu privire la metodele lui Clark: dr. Andrew Weil un proeminent susținător al medicinei alternative a scris, " Nu există studii care să sprijine pretențiile bizare ale lui Clark, și nu este clar dacă pacienții cu cancer pe care se presupune că i-a vindecat, au avut vreodată cancer.”

În 2002, Ziarul „Uniunea San Diego”a prezentat faptele: Hulda Clark şi fiul ei Geoff au deţinut un restaurant şi au închiriat locuinţe pentru pacienţii de la clinica din Tijuana. Articolul a descris cazul unui cuplu a căror fiică suferea de atrofie musculară spinală şi care a fost tratată timp de 10 luni de Clark cu un cost de aproximativ 30.000 dolari fără să existe nicio îmbunătăţire. În ciuda costurilor și lipsei de ameliorare, cuplul a declarat că Hulda Clark a insistat că este aproape de a vindeca copilul și întreruperea tratamentului ar pune-o în pericol. Mama pacientei a comentat: "Oamenii nu înțeleg de ce am stat atât de mult timp, dar Hulda Clark a făcut o treabă foarte bună rugându-se pentru noi" iar Clark, în timp ce preciza că ea nu poate răspunde afirmaţiilor părinţilor datorită criteriilor de confidenţialitate, a negat declaraţiile lor în general.

DECES

Hulda Regehr Clark a murit la data de 3 septembrie 2009 de mielom multiplu (cancer al oaselor şi al sângelui). În ceea ce privește eficacitatea tratamentului ei, Clark a scris, " Metoda este 100 % eficace în stoparea cancerului, indiferent de tipul de cancer sau în ce fază terminală poate fi. Rezultă că această metodă trebuie să funcţioneze pentru oricine, dacă sunt capabili să urmeze instrucţiunile.”

CĂRŢI

VINDECAREA TUTUROR FORMELOR DE CANCER (1993), VINDECAREA HIV / SIDA (1993), VINDECAREA TUTUROR BOLILOR (1995), VINDECAREA TUTUROR FORMELOR AVANSATE DE CANCER (1999), SINCROMETRU MANUAL ŞTIINŢIFIC DE LABORATOR (2000), PREVENIREA TUTUROR FORMELOR DE CANCER (2004), VINDECAREA ŞI PREVENIREA TUTUROR CANCERELOR (2007)

DEMISTIFICAREA REALIZATĂ

Este mai mult decât evident din cele trei pagini traduse de  Anamaria Capotescu  din wikipedia că pseudo-diplomele, pseudo-medicina, pseudo-diagnosticele, pseudo-aparatura, pseudo-tratamentele şi pseudo-rezultatele descrise de Hulda Regehr Clark au fost devoalate, desfiinţate şi demistifiate la vremea lor de autorităţile competente din SUA şi Mexic.

Întreaga activitate a Hulda Regehr Clark nu a avut nici o legătură cu medicina contemporană bazată pe dovezi, pe metodele consacrate de cercetare medicală etapizată şi riguroasă (de laborator, pe voluntari şi statistică), pe testarea recunoscută de comunitatea profesională şi de instituţiile competente din domeniu, etc.

Întreaga sa activitate s-a axat pe supoziţii şi postulate proprii fiind orientată exclusiv spre criteriul comercial: vânzarea aparaturii sale medicale neomologate si a tratamentelor sale „universale”.

PACIENŢI DE IERI, NOI VICTIME DE AZI...

O întrebare legitimă se pune: căror categorii de pacienţi li se adresează metodele / aparatele / cărţile lui Hulda Regehr Clark şi în ce context.

În mod evident în SUA şi Mexic posibilii pacienţi făceau parte din diverse categorii: pregătire de bază, sub medie, venituri reduse sau la limita supravieţuirii, inexistenţa accesului la o asistenţă medicală socială bazată pe solidaritate, costurile uriaşe al tratamentelor medicale private şi ultra-tehnologizate, pacienţi disperaţi în faze terminale şi fără speranţe, etc.

După ce în continentul în care a profesat Hulda Regehr Clark, autorităţile din SUA şi Mexic i-au interzis dreptul de a-şi vinde pseudo-invenţiile, iată că volumul său din 1993 intitulat „Vindecarea tuturor formelor de cancer” este tradus în 2014, după 20 de ani... în România...

Categoriile de pacienţi români cărora li se adresează cartea „Vindecarea tuturor formelor de cancer” sunt exact aceleaşi ca cei americani sau mexicani de acum 20-30 de ani !! O educaţie a lor pentru adevăr şi sănătate o face însăşi acest articol. Ce fac însă autorităţile române ??

O REACŢIE INSTITUŢIONALIZATĂ, O A DOUA ETAPĂ NECESARĂ

Pe parcursul realizării prezentului articol ne-am întrebat când se vor traduce şi alte cărţi „minunate” ale autoarei. Intrând pe internet la editura Excalibur am descoperit cu stupoare că în anul 2014 s-a tradus şi publicat şi cartea sa din 1995 „Vindecarea tuturor bolilor” în două volume groase de peste 600 de pagini !!

Faptul că „marea vindecătoare” a tuturor formelor de cancer (!) şi a tuturor bolilor (!) a eşuat în mod răsunător în a-şi trata propria afecţiune malignă se pare că nu a fost destul. Deşi ea a decedat în 2009 suferind de mielom multiplu, dispariţia sa nu a pus capăt bussiness-ului vânzării cărţilor sale de către moştenitorii şi editorii interesaţi de câştiguri facile pe seama prostiei generalizate a cititorilor şi / sau a lipsei de speranţă a unor pacienţi ce refuză pe parcurs sau din start tratamentele medicinei moderne sau sunt în faze terminale.

Posibila îndepărtare a pacienţilor de medicină şi manipularea lor prin „pseudo-soluţiile universale” descrise de Hulda Clark constituie un adevărat pericol pentru sănătatea publică în general şi un pericol individual pentru pacienţii aflaţi în reală suferinţă. Din aceste motive o reacţie oficială a instituţiilor competente medicale din România este într-o a doua etapă imperios necesară.

La o primă reacţie profesională ne aşteptăm de la organizaţiile profesionale liberale abilitate de legea română (echivalente celor din UE să reglementeze profesiile de medici, farmacişti şi medici dentişti)

În primul rând ar trebui să ia atitudine CMR, Colegiul Medicilor din România, atât prin conducerea sa centrală cât şi prin asociaţiile profesionale specializate a medicilor de familie, medicilor oncologi, medicilor de laborator, etc.

În al doilea rând ar trebui să ia o poziţie fermă CFR, Colegiul Farmaciştilor din România, vizavi de „celebra poţiune universală” prescrisă de Hulda Clark pentru toate cancerele (compusă din coajă de nucă neagră (de la nucul american sau de la nucul negru), pelin şi cuişoare proaspăt măcinate !).

O altă organizaţie legală de la care este necesară o reacţie este CMDR, Colegiul Medicilor Dentişti din România deoarece calităţile de „expert” ale Huldei Clark se manifestă cu putere şi nocivitate inclusiv în stomatologie aşa cum am rezumat în Capitolul 2.

O a doua luare de poziţie legală este obligatorie din partea autorităţilor statale responsabile de sănătatea publică şi protecţia pacienţilor. La demolarea enormei mistificări cu care editura Excalibur intoxică pacienţii români suferinzi de afecţiuni tumorale ar trebui să-şi aducă aportul substanţial Ministerul Sănătăţii ca principal responsabil de sănătatea cetăţenilor, inclusiv prin Agenţia Naţională a Medicamentului, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului şi nu în cele din urmă, comunităţile academice din cadrul facultăţilor de medicină, farmacie şi medicină dentară.

Şi nu în ultimul rând ar fi normală şi europeană o reacţie a diferitelor mijloace media de bună credinţă care să prezinte adevărul despre „pseudo-tratamentele universale” din volumele lui Hulda Clark cât şi o poziţionare a asociaţiilor pentru protecţia pacienţilor.

Fără o reacţie instituţională sinergică şi hotărâtă, cărţile „Vindecarea tuturor formelor de cancer” şi „Vindecarea tuturor bolilor” de Hulda Clark vor putea avea efecte greu de imaginat pe timp scurt, mediu şi lung pentru sănătatea cetăţenilor.

Dr. Voicu A. David